Iată 10 mituri comune despre dependența de alcool, droguri sau alte tipuri de dependențe:
- Mit: Dependența este doar o problemă de voință.
- Realitate: Dependența este o boală complexă a creierului, care implică atât factori biologici, cât și psihologici. Voința singură nu este suficientă pentru a depăși această tulburare.
- Mit: O persoană trebuie să atingă „fundul prăpastiei” înainte de a putea fi ajutată.
- Realitate: Intervenția timpurie poate preveni agravarea dependenței. Nu este necesar să ajungă la un punct extrem pentru a începe tratamentul.
- Mit: Dacă o persoană are un loc de muncă și o viață socială activă, nu poate fi dependentă.
- Realitate: Mulți oameni cu dependențe funcționale reușesc să își păstreze locul de muncă și relațiile sociale, chiar dacă suferă în mod serios în alte aspecte ale vieții.
- Mit: Persoanele dependente trebuie să se auto-motiveze pentru a începe tratamentul.
- Realitate: Deși motivația internă este importantă, tratamentul poate începe și fără aceasta. Sprijinul extern și intervențiile terapeutice pot crea motivația necesară.
- Mit: Consumul ocazional de droguri sau alcool nu duce la dependență.
- Realitate: Consumul ocazional poate escalada în dependență, mai ales în cazul persoanelor vulnerabile din punct de vedere genetic sau psihologic.
- Mit: Dacă persoana renunță la droguri sau alcool pentru o perioadă, este complet vindecată.
- Realitate: Dependența este o boală cronică, iar riscul de recădere rămâne pe termen lung. Supravegherea continuă și sprijinul sunt esențiale pentru menținerea abstinenței.
- Mit: Tratamentul nu funcționează dacă persoana recade.
- Realitate: Recăderea nu înseamnă că tratamentul a eșuat, ci că trebuie ajustat. Recăderile sunt frecvente și fac parte din procesul de recuperare.
- Mit: Persoanele dependente au un caracter slab sau sunt imorale.
- Realitate: Dependența nu este o problemă de moralitate, ci o afecțiune medicală care afectează structura și funcționarea creierului.
- Mit: Toate tratamentele pentru dependență sunt la fel.
- Realitate: Există multe tipuri de tratamente, iar eficiența lor depinde de nevoile individuale ale fiecărei persoane. Un tratament personalizat este cel mai eficient.
- Mit: După ce au terminat un program de reabilitare, persoanele dependente nu mai au nevoie de sprijin.
- Realitate: Sprijinul continuu este esențial. Grupurile de sprijin, consilierea periodică și monitorizarea pot face diferența în menținerea abstinenței pe termen lung.
