Dependența este o tulburare cronică a creierului care afectează atât funcționarea fizică, cât și cea psihică. Atunci când o persoană consumă alcool sau droguri, creierul eliberează neurotransmițători, în special dopamină, care stimulează „sistemul de recompensă” al creierului. Dopamina este responsabilă de senzația de plăcere, iar creierul începe să asocieze consumul acestor substanțe cu starea de bine. Astfel, se creează amintiri plăcute legate de consum, iar persoana simte o dorință compulsivă de a continua acest comportament. În timp, dependența produce modificări neurochimice care afectează echilibrul neurotransmițătorilor, afectând controlul de sine și capacitatea de a lua decizii raționale.
Persoanele cu dependențe dezvoltă un comportament compulsiv, declanșat de dezechilibrele neurotransmițătorilor din creier, cum ar fi dopamina și serotonina. Aceste substanțe chimice joacă un rol crucial în reglarea emoțiilor și comportamentului. Dependența conduce la un impuls irezistibil de a continua consumul de substanțe, în ciuda consecințelor negative, datorită perturbărilor din sistemul de recompensă al creierului.
Negarea este un simptom frecvent în cazul dependenței, fiind parțial influențată de dezechilibrele neurochimice din creier. Persoanele afectate refuză adesea să recunoască problema, creierul lor fiind "programat" să prioritizeze consumul de substanțe sau continuarea comportamentelor generative. În multe cazuri, aceste persoane nu caută ajutor decât atunci când dependența se agravează și provoacă suferință semnificativă, atât pentru ele, cât și pentru cei apropiați, cum ar fi familia și prietenii.
